Wednesday, May 22, 2019 22:47

Caz real: Persoana supercalificata disponibilizata – partea III

     
Posted by on Friday, January 29, 2010, 10:57
This item was posted in Joburi in strainatate and has 0 Comments so far.

PARTEA III – ultima

Concluzii personale: generalizarile sunt periculoase

-v-am scris pt ca mi se pare normal sa existe si punctul de vedere al unui somer nu doar al celor care nu au fost afectati de criza prin disponibilizare (cu atat mai mult cu cat eu NU fac parte din categoria celor care dau vina pe criza si stau cu mainile incrucisate)

-nu v-as fi scris daca subiectul nu m-ar fi interesat cu adevarat – somajul in crestere este intr-adevar o problema; mai mult, pt ca auzeam de reforma codului muncii, as spune ca problema care apare la disponibilizari este ca nu sunt neaparat disponibilizati oamenii care nu sunt eficienti, competenti, etc pt ca in ziua de azi inteleg ca nu poti da afara cu atata usurinta pe motive de necorespundere profesionala, de aia a aparut treaba cu desfiintarea postului ca decizie de business! Doamne fereste, nu ca sa dori cuiva sa fie dat afara, dar incepi sa vezi mult mai clar, cand ti se intampla si stii pe cine lasi in urma angajat iar tu iti cauti si iti cauti si iti cauti un loc de munca…

-nu as fi atat de categorica precum colegul care afirma ca valoarea, competenta, etc fac diferenta si sigur cine este valoros, competent se angajeaza fara probleme si cine nu, nu. Sunt de acord cu principiile, dar nu cu tonul, lipsa de flexibilitate si de nuantare, mai ales privite prin contextul actual
CAND sau IN CE FAZA poti face aceasta dovada, cand nu sunt deschise aplicatiile in marea lor majoritate?
CUM si CINE decide, pe bune, cu privire la valoare si competenta, cand constati ca nici pe domeniul in care ai lucrat efectiv si in care ai prezentat inclusiv realizari, nu te cheama nimeni nici macar la interviu?

-ce parere aveti despre tema “SUPRACALIFICAT”? Personal, nu m-am considerat niciodata asa si nici nu voi face asemenea greseala, dar discutand cu unul si cu altul, tot aud sintagma asta iritanta “mai, poate esti supracalificata…”. De unde, Doamne, iarta-ma, daca nici macar nu se deschid cv-urile? Sa inteleg ca in cazul fericit al deschiderii unei aplicatii pe un job la care chiar exista compatibilitate aproape de 100%, nechemarea la interviu sa insemne “supracalificare”?

-pentru Mihai: eram aproape sigura ca perioada de asigurari o privesti doar ca pe una trecatoare, si eu am avut vreo doua intalniri pe tema aceasta…iti urez succes si poate ne povestesti si tu cum decurge cautarea ta de job-uri, ar fi la obiect

-ar fi interesant sa mai aflam si parerea altor someri si a unor oameni de HR, asa ar fi vorba de un dialog constructiv; altcumva, ramane doar o discutie intre oameni care nu stiu ce inseamna exact sa ajungi somer si sa te straduiesti din rasputeri sa iesi din aceasta situatie; se va ramane cu ideea ca toti somerii dau vina pe criza, sunt incompetenti si ca doar cine ramane angajat chiar si in vreme de criza este cu adevarat de valoare si este util societatii

-as mai recomanda celor care au senzatia ca dau sfaturi utile, scoase din carti, cursuri sau tot felul de gandiri profunde, sa o faca mai cu retinere si sa vina si cu lucruri concrete, care pot fi aplicate in viata de zi cu zi…cu greu poate fi inghitita in contextul actual o exprimare “nebun este acela care crede ca folosind aceleasi mijloace, va obtine rezultate diferite”, fara nici un fel de nuantare…TOTUL este interpretabil si va sfatuiesc sa nu uitati ca fiecare caz de somer este diferit si cu greu se pot accepta generalizari facute de cineva care vorbeste fara sa fi experimentat pe pielea lui senzatia asta de catifea…

Va las acum, ma reintorc la “nebunia” care ma stapaneste de cateva luni bune, aceea de a tot aplica, in principal, in baza compatibilitatii dintre oferta mea si cererea concreta a potentialului angajator…voi gasi eu si alte metode, trebuie sa mai identific cate ceva, dar pana atunci, daca nu schimb metoda inteleg ca sunt “nebuna”, nu?

Numai bine la toata lumea,

Corina Constantinescu